Povești din Sat: Dacă te ferești, și Dumnezeu te ferește!

Speriată de câte aude la televizor, dar cu încrederea în Dumnezeu, buna Lucreță începe a ne povesti:– Auzi, cum îi dat omului, de la Dumnzeu, așa îi… că, de vremuri ca amu îmi amintesc eu, dragii mamii… Eram micuță, acasă și în anu acela… știu că mi-o murit două surori, mai mici. Aveu cam trei și șapte anișori. Le-o apucat scarlatina și o murit, în … Continuă să citești Povești din Sat: Dacă te ferești, și Dumnezeu te ferește!

O scrisoare nescrisă

Privesc marea cea mare deseori, încremenită ca o statuie în durere și în singurătate, amintindu-mi cum ardea linia orizontului în dimineața aceea, la fel cum ardeau și ochii tăi, întunecați și adânci ca marea, aprinși de flacăra iubirii. Priveam, încremenită, cum dansau limbile de foc pe suprafața apei de un albastru ireal. Doamne, mi-am spus, câtă frumusețe în fața ochilor mei!Ochii tăi, …ochii tăi, arzători, … Continuă să citești O scrisoare nescrisă

Șerpuita cărare a șerpilor

Cu mai mult timp în urmă, adică toamna trecută, am fost cu trei prieteni la pescuit. Pretextul ăsta a fost. Era cald și frumos și-am hotărât să mergem pe malul celălalt al Dunării. Pe la 8 dimineața treceam Dunărea cu bacul. Rucsaci cu merinde și cu ceva de băut, undițe și lanșete, gata pregătiti ca pentru o lungă și spectaculoasă expediție. Până pe la prânz … Continuă să citești Șerpuita cărare a șerpilor

Doctorița autodidactă

Lovitura puternică simţită în spate l-a dezechilibrat. Şocul izbiturii l-a frânt contorsionându-i trupul dureros. A rămas în patru labe amortizat în relanti, cu ceaţa învăluită obscur, latent, peste ochi. Agonizând. Privea mijit printre gene panorama capitalei de la etajul al 15-lea, al blocului din zona rezidenţială aflat în construcţie. Şocul i-a deschis pe rând toate porţile de lumină, unele în altele, ameţitor şi labirintic până … Continuă să citești Doctorița autodidactă

La bine și la greu

Un ciocănit subţire ca o şoaptă, abia perceptibil, a conectat-o cu realitatea. Era absorbită de scris. Singurul aspect al vieţii ei, pe care nu îl degrada niciodată, pe care îl hrănea mereu şi pe care îl considera sacru. Nu îi plăcea să fie deranjată când scria. S-a îndreptat către uşă uşor iritată. A deschis-o. În faţa ei o femeie. Planturoasă. Cu corpul aflat în suferinţă. … Continuă să citești La bine și la greu

Păsări, flori, oameni și Dumnezeu

În frageda copilărie furam ligheanul mamei și-l ascundeam. Așteptam să plece la serviciu. Luam un ghem de sfoară, pus și el sus, și făceam o prinzătoare. O prinzătoare de păsărele. Rupeam dintr-un pom un bețișor de forma literei y și de capătul contrar y-ului prindeam sfoara. Una lungă, lungă încât să pot sta departe de prinzătoare. Pe capătul bifurcat ridicam o parte a ligheanului. Puneam … Continuă să citești Păsări, flori, oameni și Dumnezeu

Magia iernii – Raiul copilăriei

De mult timp nu mai văzusem aşa ninsoare! Priveam pe fereastră magia fulgilor de nea şi zâmbeam tainic unui timp care se scursese prea repede. Cu gândul la frumuseţea vremurilor trecute, încercam să mă descopăr printre acei omuleţi de zăpadă meşteşugiţi de copiii vecinilor mei. Mai hotărâtă ca niciodată, am evadat pentru câteva minute în lumea mirifică a copilului de altădată. Am luat din sertarul … Continuă să citești Magia iernii – Raiul copilăriei

Cât de piaţă-i Piaţa Mare?

Brăila, ca orice oraş din lume, are şi el pieţele lui, din care una din ele sigur este o Piaţă Mare. I se mai spune şi Piaţa Halelor. Dar nu asta contează.Ba, contează! Căci nu orice Piaţă Mare din alte oraşe de pe planetă are hale mari ca la Brăila. Uite, de exemplu Piaţa Drogurilor nu are hale. Poate doar hahalere.Fiind un client constant al … Continuă să citești Cât de piaţă-i Piaţa Mare?

Letter to the lost moments

My dear lost moments,I am at this moment travelling down the memory lane. It was about 40 years ago when I was a student. My school days were not over. Attending the school and playing with friends were my regular pastime. Cricket and football were our favourite sports. There was a huge playground near my house where all the boys of the colony used to … Continuă să citești Letter to the lost moments

Voi trăi din Scris

Motto„Mulţi scriitori fac din sufletul lor o carte și alte cărţi din cartea aceea.” – Nicolae Iorga Surpriză. Mare surpriză pe Şerban. După două zile de la interviu, primi un telefon de la secretarea marelui boss, managerul celei mai mari edituri din oraș. Era informat să se prezinte urgent la editură, pe motiv de „mare reușită”. Câteva clipe Şerban rămase mut de uimire. Când şi-a … Continuă să citești Voi trăi din Scris

Darul toamnei

Mi-e toamna pe ducă și-i simt urma pașilor bătrâni, dar niciodată șovăielnici. Calcă agale, căci știe să-și trăiască timpul, savurând cu plăcere fiece clipă, fiece adiere, de parcă ar spune: Luați aminte, graba scurtează viața!Iar noi privim deșert și dăm mărunt din buze.Aruncă toamna lacrima ploii peste obrazul lumii și lunecă ușor cu brațele copacilor mângâieri colorate, se mlădiază după chipul și asemănarea firii, lăsând … Continuă să citești Darul toamnei

The aftertaste of asafetida

The covid-19 has taken away the ability to smell and taste from many. As it has their connection to life. As many wait for the familiar aromas and flavours to come back, my mind is whisked by a forgotten tale. It slips into my consciousness like a card slipped into an envelope.It happened the year I was brutally homesick.She brought me asafetida from the market, … Continuă să citești The aftertaste of asafetida

Labirintul enigmelor – Partea a III-a

Studenta îl studie cu atenţie. I se păru că este cam ciudat cu aceste explicaţii. “Poate s-a şocat de la accidentul tragic produs. Probabil ţinea mult la soţie”, găsi ea explicaţia, după ce se gândi că bărbatul din faţa sa, arată superb. Mult mai bine, decât toţi colegii ei de an. Ba, chiar decât cei din anii mai mari sau mai mici… – Ne vedem … Continuă să citești Labirintul enigmelor – Partea a III-a

Esența vieții

E seară și liniștea s-a lăsat ușor peste oraș. Numai câte o sirenă de salvare se aude în vîrtejul întunericului… Inima-mi tresare, cum îmi tresărea odată, când salvarea trebuia să vină să-l ia pe prietenul meu, care era în suferință. Amintirile mă bulversează, îmi dau un soi de grijă lăuntrică, o grjă care m-a urmărit șapte ani. Care mi-a măcinat nervii și care ma-nduioșat de … Continuă să citești Esența vieții

Ideea…

Ne răsfățăm pe treptele egoismului, ne îmbătăm cu laurii succesului, care sunt pertinenți, dar uităm de sufletele ce ne îndeamnă să progresăm și ne încredințează că suntem în direcția bună. Da suntem în direcția bună, dar uităm lucruri simple, că nu suntem eterni, că suntem ființe cu termen limitat și că trebuie să ne asigurăm, să iubim cu inima… Ne înpotmolim în lucruri simple, ne … Continuă să citești Ideea…

Feather

Feather is an elongated structure that form the plumage of birds and much of the wing surace. For an average person, feathers represent the wings which are the instruments of flying for a bird. No doubt one can’t imagine a bird flying without feathers. Feathers add to beauty of birds which are many-coloured. Sometimes when birds dance, their feathers make them enchanting to behold. Similarly … Continuă să citești Feather

Pățania lui Mihai

Nu trecu bine de ora prânzului, că-n parcul din spatele blocului își făcu apariția Mihai, care avea într-o mână două palete de badminton și-n cealaltă o minge. Se opri la locul de joacă, privi cu atenție în jurul său, apoi se așeză pe-o bancă, în așteptarea altui copil, care n-avea altceva mai bun de făcut, la ora aceea, decât să se joace. Ca să nu … Continuă să citești Pățania lui Mihai

Untouchable

Champa is my favourite sweeper, as I have seen her since my childhood. She belongs to the Valmiki caste of hinduism. They have been considered untouchables for a thousand years. Champa is of medium height, swarthy complexion, with bulging eyes that look like tumuli, sunken cheeks making the cheekbones more prominent. She is thin despite enormous engulfing power! A trademark for labour workers, liposuction without … Continuă să citești Untouchable

Notă de autor

Privesc pe fereastră și abia deslușesc clădirile din față, din cauza negurii de afară. O ceață densă ce persistă chiar și după ora 9.oo dimineața într-o zi de toamnă târzie. Pe așa vreme nu mă încumet să ies din casă, mă sufocă. Există și o parte bună în tot acest rău. Încerc să mă pierd în negura vremurilor, să-mi amintesc bune și rele pe care, … Continuă să citești Notă de autor

Gând de dimineață

Conducându-mă strict după tabelul lui Mendeleev, mă pot lua singur să mă redenumesc și redefinesc Stronțiu, un metal de pământ găsit cu vreo două secole în urmă, pe când a fost descoperit undeva prin turbăriile Scoției. De unde mi-a venit ideea aceasta? Uite așa, să mă las mai mult purtat în anonimatul întunericului și-a negrului ivoriu ce-mi place numai mie să-l scot pe pânză. Doar … Continuă să citești Gând de dimineață

Sufletul unei povești

Oare am fost noi doi sufletul unei povești încă nescrisă? Cu siguranță că da dar, asta nu înseamnă că a fost o poveste de dragoste ieșită din comun. Nu, a fost ceva… ce a început din două singurătăți rătăcite în eter și s-au ciocnit orbește. Scântei au sărit când am deschis ochii privind în adâncul genunilor de singurătate ale fiecăruia dintre noi. Ca doi luceferi … Continuă să citești Sufletul unei povești

Senc

Era o noapte umedă și întunecată, iar Meb nu-și dorea decât să ajungă cât mai curând acasă. Fusese o zi infernală, din genul care te lasă stors și de ultima fărâmă de energie. Ploaia măruntă și enervantă doar ce oprise și numai frământarea frunzelor de Cozor – un fel de plop de pe Pământul Vechi, ce sugera un lung șir de șoapte, mai amintea de … Continuă să citești Senc

Să scriu o altfel de literatură, una mai luminoasă. Numai ce gândesc la o asemenea ispravă și devin străin de mine însumi, nu mă mai recunosc, sunt pierdut și-o teamă ciudată mă cuprinde. Teama viscerală de a nu mai fi eu, frica de lipsa vieții proprii și a amarei singurătăți ce-o stăpânește silit. Instantaneu trăiesc un ticălos abandon al îngerilor și demonilor care până mai … Continuă să citești

Labirintul enigmelor – Partea a II-a

– Bine, dar cu maşina mea, spuse Iulian. La ce oră doriţi să vin să vă iau? – Ar fi bine cât mai de dimineaţă. Să avem timp suficient pentru tot programul, răspunse femeia. La Călăraşi au ajuns repede. Drumul nu a fost prea aglomerat la ora aceea matinală. – Oprim la ai mei, să luăm barca, cortul – pentru că rămânem pe insulă noaptea … Continuă să citești Labirintul enigmelor – Partea a II-a

Nereo

Todo de azul se confunde tras la mirada… Verdes, laminarias…, rojas, algas pardas que desdibujan entramados de luz cuando la anémona proyecta sus filamentos cual rayos abierto tras caricias de pupilas donde se mecen frágiles brazos de quien añora la caricia que se desvanece tras la mirada de la Dama del Mar y, no se alcanza… Movimientos tras la gruta donde la Doncella crea el … Continuă să citești Nereo

În prag de martie, la Mărtinești…

Vântul rece de sfârșit de februarie mă duce cu gândul la anii copilăriei. Nu știu cum se făcea, dar pe-atunci iarna reușea să dea calendarul peste cap. Crivățul rece, deloc obosit de lunga-i alergătură, se arunca asupra satului ca un uliu, răscolind ultima zăpadă. Întunericul căzut peste ulița morii făcea din nopțile de februarie un tărâm de povești ce cu greu își găseau locul în … Continuă să citești În prag de martie, la Mărtinești…

A toda prisa entre el dolor y el miedo

Va a toda prisa entre el dolor y el miedo soñando cada instante que cae bajo sus pies …Ella es luna de atardecer cuando el sol se oculta tras cumbre que acaricia esperanza distraída mientras dibuja eclipses del instante que se resiste Ella …raíz que se aferra a la tierra hasta el Hades con el deseo de hurgar en su silencio el dormitar que aletarga … Continuă să citești A toda prisa entre el dolor y el miedo

Son de corazón gitano

Corazón gitano es pueblo, familia, es pecho que da de mamar a toda una prole condenada a vagar por la tierra hasta el fin de los tiempos. Descendientes directos del Titán Cronos y de la diosa Lonsdaleítana. Cuando la corteza terrestre era habitada por enormes seres gigantes y plantas, en el interior de la tierra el Mago Gitano ya trataba e inventaba otros metales brillantes … Continuă să citești Son de corazón gitano

Labirintul enigmelor – Partea I

Iulian deschise ziarul şi citi plictisit articolele. Unul dintre ele îi captă atenţia. O frumoasă şi renumită cântăreaţă româncă, care performa la Opera din Viena, fusese găsită moartă în baie, cu o pungă de celofan pe faţă. În text, scria că soţul acesteia nu lucra, dar trăia din banii ei, se distra prin cluburi şi avea numeroase aventuri cu femeile. Rămăsese acum singur cu averea … Continuă să citești Labirintul enigmelor – Partea I

Povestea unui copil

Am cunosct cândva un copil. L-am cunoscut din lăuntrul său. Tot cândva, ieșea în fundul curții și privea pierdut în zare. Depărtarea. Acea depărtare ca un deșert imens i se deschidea în față și în suflet. Și istorioara asta se întâmpla zilnic. Ca și lacrimile plânsului. Zilnic, cum răsărea soare. Imediat ce se ridica lumina pe cer. Luni de zile de soare-răsare și de soare-apune. … Continuă să citești Povestea unui copil

Când pe uliți crește iarba

La intrarea unui cătun… măcar de ar fi fost numai unul, m-a uimit iarba verde și deasă precum o perie de pe ulița principală. Dintr-un gard în celălalt un covor de iarbă verde și crudă. Inițial nu am înțeles cum era posibil, să nu fie nici o urmă de pași. Case erau pe ambele părți ale uliței dar, nici țipenie de om, de animal, nimeni. … Continuă să citești Când pe uliți crește iarba

Curba destinelor – Partea a III-a

Tânăra profesoară gândea încântată: “O făcea cu directorul! Îşi aranja astfel viitorul! Şi urma să-i fie bine şi de acum înainte! Iar Radu, arăta atât de bine… nu mai întâlnise printre colegii săi de facultate sau printre profesori, vreunul ca el! Am văzut eu de la început, că mă place cel mai mult, dintre toate! Dacă n-ar fi existat nesuferita de nevastă-sa! Ce o fi … Continuă să citești Curba destinelor – Partea a III-a