Poezii de Daniela Balaiita

Lasă-ți ochii să-mi vorbească Lasă-ți gândul să m-aducă Lângă tine tot mereu Și ai să mă simți în preajmă Întotdeauna când ți-e greu! Lasă-ți ochii să-mi vorbească Despre dorul pentru mine Și atunci pașii mei vor bate Zilnic drumul către tine. Lasă-ți inima să cânte Când în brațe mă cuprinzi Și-ai să vezi câtă tandrețe Iar în mine reaprinzi! Te aștept în cerdac! Adie vântul … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Mândruță dragă! Bate-un vânt de primăvară Mirosind a iasomie L-am rugat să mi te aducă Taman până-n prag, Mărie! Să mergem mândruță dragă Până-n vale la izvor S-auzim cum cântă mierla Cânt de dragoste și dor. S-alergăm prin poieniță Printre flori de păpădie Să mi te cuprind în brațe Și să te sărut, Mărie! Când răsare în slăvi luna Să pornim încet spre sat În … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Mai, de soare și culoare! Luna mai de farmec plinăOchii-ți bucură-n grădinăDegradeuri de culoriCad în valuri peste flori! Și când soarele răsareMierla cântă pe răzoare.Fluturi cu aripi de luminăDe crenguțe iar se anină! Stoluri lungi de păsăreleZboară haihui peste vâlcele.Iar din vârful unui fagCântă cucul cu mult drag! Mărul mândru înfloritRâde-n soare fericitFloarea-i albă și frumoasăPentru el, i-a lui mireasă! Și-un sticlete violetCe din fire-i … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Pe cărarea dorului Foaie verde a bobuluiPe cărarea doruluiRăsar flori de primăvarăLa umbră de lozioară. Să nu rupi vreo floricicăCă așa cât îi de micăȚine-n ea un dor ascunsDe-o miroși, te apuci de plâns! Te înconjoară un dor nebunCu aripi de bărzăunPlângi, dar nu știi de dorul cuiFoaie verde a bobului! Și ce folos că-i primăvară? Și iarăși plouă cu tristețePeste liniștea din noiAm încetat … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Scrie-mă… Scrie-mă te rog, de poțiPe tăcerea dintr-o noapteȘi mă lasă apoi s-adormÎn căușul unei șoapte! Scrie-mă te rog, de poțiCu parfumul unei floriSimțurile să-ți îmbătPână dimineața-n zori! Scrie-mă te rog, de poțiPe un răsărit de soareSă te simt mereu în gânduriCa pe-o caldă îmbrățișare! Poezie, tu îmi ești… mereu far nestins în sufletcând furtuni mi-l răscolescși de malul întunecatcu putere mă izbescîmi ești cântec … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Așteptându-te Stau singură la o margine de timpcu gândul iar la tinedin cer mătasea ploii recise așterne peste mine;la cingătoare eu mi-am prinso floare de cicoareca să ți-o dau la schimbcând vei veni, pe-o sărutare;stau singură la o margine de lumetot așteptându-te mereucând vei veni, aș vrea să oprească timpul pentru mine, Dumnezeu! Am adormit cu gândul iar la tine Și tot citind până târziu … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Iubesc cu ardoare diminețile-n grădină!

Iubesc cu ardoare diminețile-n grădinăCu roua diamantină surâzând pe floriȘi cerul îmbrăcat în haina-i de luminăCu norii albi și veșnic călători. Iubesc cu ardoare amurgurile toateCând noaptea lin se lasă peste noiCu stelele ce strălucesc în noapteȘi ne însoțesc în vis pe amândoi. Iubesc cu ardoare vântul lin de varăCe poartă-n zbor miresmele de floriȘi le înalță către cer așa-ntr-o doarăȘi apoi le împrăștie-n cele … Continuă să citești Iubesc cu ardoare diminețile-n grădină!

Primăvară, ești un paradis!

Păsările au din zori, triluri minunateCe se înalță în eter pe note fermecate.Mugurii plesnesc pe ram cu bucurieCând se simt atinși de ploaia argintie. Peste lume se revarsă splendide culoriPrimăvara țese întruna covoare din flori.Gâzele surprinse de căldură și luminăMoleșite adorm pe iarba din grădină. O buburuză îndrăgostită de un fluturașVrea să-i de-a diseară întâlnire pe imaș.Două libelule verzi se rotesc în zborTrimițând bezele dulci, … Continuă să citești Primăvară, ești un paradis!

Ei uite, primăvara a sosit!

Ți-aduci aminte când spuneaiCă abia aștepți să vină primăvaraCăci lumea redevine colț de raiȘi sufletul vibrează ca vioara? Ei uite, primăvara a sositCu ghiocei și zumzet de albineȘi așa cum noi doi ne-am doritVom alerga râzând pe verzile coline! Vom lua apoi pădurile la colindatCând vântul printre crengi se joacăȘi cerul în dantele albe e îmbrăcatIar mierla șuieră de dor pe-o cracă! O simfonie de … Continuă să citești Ei uite, primăvara a sosit!

Poezii de Daniela Balaiita

Dimineață, sloi de gheață Dimineață, sloi de gheațăCu alei pierdute-n ceațăȘi cu pomii plini de neaPrăbușiți în fața mea. Zarea a înghețat se pareÎntr-o stranie culoareMată, sură și lăptoasăCa o pânză de cer groasă. O pasăre-n gerul cumplitCu-n țipăt lung și ascuțitS-a prăbușit pe-un colț de bancăȘi-a luat-o în palme, o puștancă. Fulgii mătăsoși ca de brocartÎntr-un vals cu ritmul spartCad aiurea la pământCu suflu-nlemnit … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Târziu în noapte

Luna bate clipele-n ceasornicNoaptea se adâncește-n visul eiUniversul de iubire-i dornicȘi ochii tăi privesc în ochii mei. Stelele au pornit-o spre PleiadeSoarele stă ascuns în miazănoapteSomnul mă învăluie-n șoapte caldeCând, mângâierea ta mă caută în noapte. Păsările nopții au zburat departeUmbrele din lună se-nfășoară-n ațeMerg la un party pe planeta MarteIar eu somnoroasă, îți adorm în brațe! .. Autor poem: Daniela Balaiita© Drepturi rezervate autorului Continuă să citești Târziu în noapte

Poezii de Daniela Balaiita

Doamne, te rog să mă faci o floare! Doamne,Te rog să mă faci o floareUna albastră de cicoareBadea să-mă țină la chimirCu drag, ca pe-un suvenir! Și apoi fă-mă un fluturașMititel, drăguț, poznașSă stau pe-a lui pălărieZiua, când lucră la vie. Pe urmă, fă-mă un ulciorPlin cu apă de izvorSă mă soarbă pe îndeleteCând e cald și-o fi sete. Și mă fă și-o vrăbiuțăSă-i cânt … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Când scriu o poezie

Atunci când scriu o poezieîmi las cuvintele cum vorsă îmi coboare pe hârtiegrăbite sau încetișor. Nu folosesc metafore alesecă nu prea stă în firea meadar, cuvintele-mi din inimă-s culeseși libere-s în zbor ca pasărea. Aștern pe foaie ce simt și ce-mi dorescși când sunt veselă și când sunt tristăscriu toate câte-n mintea-mi plăsmuiesccăci, pe scena vieții mele-s protagonistă! .. Autor poem: Daniela Balaiita© Drepturi rezervate … Continuă să citești Când scriu o poezie

Poezii de Daniela Balaiita

De ce plângi tu, codrule? – De ce plângi tu, codrule Îți e dor de frunza verde? – „Dor îmi este, omule Că prea repede-mi se pierde! Vara a fost ca și-un fum Nici nu știu când a trecut Repede a plecat la drum Eu, rămas-am abătut C-a venit asupra mea Iarăși ploaie, iarăși vânt Toamna mi-a schimbat culoarea Mi-a ales galben veșmânt! Și-uite acum, … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

De-ar fi să fiu eu Moș Crăciun! De-ar fi să fiu eu Moș CrăciunMoșul acela blând și bunAș vrea să vă aduc la fiecareO floare, un zâmbet și-o îmbrățișare.Să vă aduc iubire multă, sănătateCăci ea-i mai necesară decât toate. Aș vrea să vă aduc în pragPe cei ce-i așteptați cu dragCopii, părinți, surori sau frațiDeparte-n lume de-s plecați.Ei să vă fie de sărbătoriCei mai frumoși … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Gându-mi chinuit Luna în slăvi a răsăritPeste lumea adormităStrălucind în infinitCa mătasea aurită! Cerul prinde a tremuraȘi a cerne stele multeVântu’ începe a murmuraCine-n noapte să-l asculte? Pân’ la urmă a adormitPrins ca într-o vrajă dulceNumai gându-mi chinuitIar refuză să se culce! Balul toamnei Toamna vrea să plece triumfalȘi s-a hotărât să de-a un bal.Vrăbiile îl deschid c-un madrigalȘi-și doresc să fie un regal! Frunzele … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Ce faci? Ce faci în nopțile în care eu mă gândesc la tine neîncetat și încerc citind despre asteridele din mare, s-adorm cu dorul tău ce iar m-a tulburat?Ce faci când eu mă rog la stele ca-n visul meu să te găsesc, căci iar mă pierd prin locuri neumblate și drumul către tine-l rătăcesc?Ce faci în clipele în care eu îți trimit un gând hoinar … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

E toamnă olfactiv și senzitiv Frunzele toate au îngălbenitS-au arămit, s-au auritÎn liniște și mod repetitivE toamnă olfactiv și senzitiv.Aleea cu castani este pustieȘi gândurile mă chinuie, o miePășesc agale pe covorul roșiaticȘi vântul rece îmi devine antipatic.Și picuri mari de ploaie încep să cadăÎncet și apoi parcă-n cascadăIar frigul serii mă pătrunde nemilosMă pișcă de obraz, atât de răutăcios!Vezi toamnă, iarăși mă alungi în … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Dacă aș fi un înger Îngerii au sufletul curat și plin de luminăȘi își acceptă misiunea lor divină.Ne învață în fiecare zi ce-i dăruireaȘi pleacă când și-au îndeplinit menirea.Dacă aș fi un înger între cer și pământPogorât pe o scară de la Duhul SfântPentru oameni eu m-aș ruga mereuSă coboare peste ei Pacea lui Dumnezeu.Și i-aș face să înțeleagă pe fiecareCă iubirea Lui, n-are asemănare!Și … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Te aștept să vii! Afară-i toamnă și se zbat iar neguriȘi frunzele de acum sunt ruginiiMiroase a mere coapte și a struguriȘi eu atât de mult te aștept să vii!Pe geam se adună picurii în noduriȘi plouă încet, frumos și liniștitIar crizantemele albastre-n ronduriSă vezi cât de frumos au înflorit!Și iarăși vântul rece adie-un ramPe cer văd rândunelele plecândDar, sar de bucurie de la geamCăci … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Îți caut pașii pe cărare Aleea dragă sufletului meu E îmbrăcată toată-n arămiu Și frunze în neștire cad mereu Iar cerul serii e tivit cu argintiu. Covoare autumnale mi se aștern în cale Și vântul șuieră-n acute note muzicale În timp ce eu pășesc agale Iar frunzele mă-nvăluie-n spirale. E-o liniște deplină-n jur Și seara aduce valuri de răcoare Cerul mai poartă încă urme de … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Trăiește demn și-n armonie Iubește-te așa cum ești Și fă mereu cu tine pace O viață ai… nu zece vieți Trăiește-o așa cum ție-ți place! Urmează-ți visele mereu Dă aripi gândurilor tale Ascultă-ți sufletul și inima Păstrează-ți a ta cale. Fă-ți timp să te gândești la tine La ce ți-aduce bucurie Fă totul să îți meargă bine Trăiește demn și-n armonie. De dăruiești cuiva ceva … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Să fiu un fluture! Aș vrea să fiu un fluture ce zboară în raza aurie a soarelui de vară; să poposesc pe cea mai drăgălașă floare să sorb nectarul ei, dulce licoare! și apoi să mă îndrept către pădure să mă așez pe tufele cu mure și să privesc la unda râului albastră, pe ram să cânte o pasăre măiastră! să port pe aripile-mi de … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Vară Vară, soare, prospețime Zile calde și sublime Câmpuri verzi de fluturi pline Zări albastre, cristaline. Nu ai cum să stai în casă Când vremea e așa frumoasă Și-o pornești în drumeție Cu elan și voioșie. Sufletul ți-așa ușor Întinzi brațele spre-un nor Să-l cuprinzi acum ai vrea Sau să zbori ca pasărea. Te simți plin de energie Mai faci câte-o ghidușie Vară ce frumoasă-mi … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Când stele se aprind… Când soarele încetinel dispare în umbra serii spre zenit Se umple cerul de culoare-n locu-n care a asfințit. Se face zarea ca rubinul și norii-s umbre argintii Iar dorul pentru tine-i tot mai mare și-aș vrea aici, acum să-mi fii. Nu poți veni, ești prea departe, dar îți trimit un tainic gând: Să mă visezi în fiecare noapte, când stele se … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Să-ți fiu, să-mi fii… Cât senin ar trebui să-ți fiu, ca tu să-mi fii tot cerul? Și ce aripă măiastră eu, să-mi fii tu mie zborul? Dar ce copac ai vrea să-ți fiu, ca tu să îmi fii frunză? Și ce pictură eu ție, să-mi fii tu mie pânză? Ce floare ai vrea să-ți fiu, ca tu să-mi fii petală? Cât de arzător în dragoste … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

De îți va fi dor de mine! Și de va fi să-ți fie dor de mine Să te întorci în locurile-n care De atâtea ori am mers cu tine Când amândoi purtam în suflet soare. Și să te duci pe aceleași pante Pe care noi am râs odinioară Și apoi să urci pe acelaș munte Unde m-ai sărutat întâia oară. Și de-ai s-ajungi și la … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Cândva ți-am dăruit inima mea Cândva ți-am dăruit inima mea Și tu, hai spune-mi ce-ai făcut cu ea? Ai pus-o-n buzunarul de la spate Să n-o auzi ce tare pentru tine, bate! Și-n buzunarul de la piept Ținea-i o altă inimă-n secret. Dar uite, c-a venit și ziua-n care Ai fost dat la o parte, pentr-un oarecare. Aminte ți-ai adus apoi de inimioara mea Târziu, … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Dimineață de primăvară Adie vântul dimineții lin Printre flori albe de mălin. Iar liliacul înfrunzit Râde în soare fericit! Un câine latră-n depărtare În huruit lung de motoare. Și-un fluture cu aripi de lumină Invită la dans o sulfină. O buburuză plonjează obosită Pe-o frunzuliță de răchită. Și-o gâză mică și aurie Îi cântă în surdină o melodie. Zambile mov înmiresmate Cu flori bătute dantelate … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Despre iubire Iubirile-nfloresc în primăvară Și-s pline de culoare și de dor Ne cântă-n suflete ca o vioară Și ne înalță tot mai sus, în zbor. Iubirea e frumoasa nestemată Ce strălucește în priviri Este mireasma cea mai adorată Păstrată în petalele de trandafiri. Iubirea-i bucuria noastră, toată Ne e speranța-n viață și putere E singura ce poate să răzbată Zâmbind printre necazuri și durere. … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Primăvara coboară peste glie! Anotimpurile se rotesc în univers, primăvara face repede demers fiindcă-i rândul ei de acum să vină nu oricum, ci doar în cânt de violină! Cerul este albastru cristalin, norii parcă sunt de caolin; păsările ciripesc cu veselie căci coboară primăvara peste glie! Și deodată sus, sus pe colină ea apare îmbrăcată-n crinolină; în mâna cu-n buchet imens de ghiocei și-n picioare … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Să mă iubești și-n amintiri! Nu te-ntrista că azi nu m-ai îmbrățișat Eu simt oricum îmbrățișarea ta fierbinte Și știu că mă iubești neîncetat Mă porți cu tine-n suflet și în minte! Nu te-ntrista, că uite vine primăvara Și iarăși pe poteci de dor ne vom plimba Iar sufletele vor cânta precum vioara Și-n păr flori de cireș ne vor cădea. Adună toate clipele de … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Tăcerile noastre Ne înțelegem chiar și din priviri atunci când amândoi tăcem și nu există între noi, nepotriviri atâta vreme cât la fel suntem. Tăcerile noastre își vorbesc în nopțile cu clar de lună o, dar câte nu își povestesc și ce frumos se țin de mână! Tăcerea ta o alină pe a mea De plâng, îmi șterge iute lacrima Mă-nvăluie cu toată dragostea Și … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

De ce mi-e teamă? Nu-mi este teamă de timpul care trece ci doar de omul cu privirea rece când te fixează cu ochi străini și goi de te întrebi: e om sau e strigoi? Nu mă deprimă că nu sunt perfectă mai mult mă întristează o ființă abjectă care îți spune cu ură tot ce gândește și nu îi pasă când cu vorba te rănește! … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita

Poezii de Daniela Balaiita

Doamne, ai pus în noi… Ai sărutat duios o frunză și s-a făcut un pom. Ai pus în pântec o sămânță și s-a născut un om. Ai pus o lacrimă în gene, să știm ce înseamnă dor. Ne-ai pus în suflete iubirea, cu al ei dulce fior. Ai pus în noi credința-n adevăr și-n a lui zbor Și ai lăsat portița cerului deschisă, ca o … Continuă să citești Poezii de Daniela Balaiita