M-ai păcălit


M-ai păcălit, că eu voiam
La centenar ca să ajungi,
Cu ochi deschiși eu te visam
Un rege Printre vise dulci…
Ai plecat fără adio,
M-ai lăsat cu ochii umezi,
Te-ai resemnat, dând doar un tio,
Și ai migrat spre zone verzi…
Nu ți-a păsat de viața mea.
De sufletul ce te-a hrănit,
Te-i dus ușor spre a ta stea
Pe idioți te-ai cătrănit…
Mă doare că nu te-am văzut.
Ultima stea căzătoare,
Un semn și-aș fi crezut
C-am să te văd în carul mare…
Să scri pe-o stea o epigramă,
Sau să-mi dedici un aforim,
Creionând poate o fabulă,
Sau suave versuri cu lirism…
Să scri la îngeri poezii
Cu dragoste-n eternitate.
Visul iubirii vei netezii
Și vei crea puritate!

..

Autor poem: Marilena Dumitrescu
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.