Iubită ți-a fost marea!


În ochii-ți blânzi, talazul sfârșea-n adâncul mării
Clocotitor de tristă-și înduioșa-nspumarea,
Pe cer dansau fofeze pictate-n albul sării
Valsând la braț cu versu-ți pân’ cobora-nserarea.

În noapte-și plângea țărmul pe umeri goliciunea
Dezlănțuindu-ți dorul de teiul din Copou,
Citindu-ți gându-n șoaptă, știindu-ți slăbiciunea
Îi picura clepsidrei albastrul din stilou.

Nu te uitară lacul înveșmântat de nuferi,
Nici plopii fără soț nu odihneau de-alean,
Se întristau în taină când te vedeau că suferi,
Aproape te vroiau, pe plaiul moldovean.

Te-nfierbânta seninul și muza dintre stele
Citindu-le versete pe-o stâncă, lângă mal,
Când slova n-avea pace și flutura-ntre vele
Tu i-aducea-i timona să-nfrunte ultim val.

Iubită ți-a fost marea și-n stihuri ai cântat-o
Ținându-i lunga trenă ce clocotea în larg,
I-ai declarat amorul și-n brațe-ai alintat-o
Lăsând-o să se-nalțe… în spume… pe catarg.

Poem din volumul „Fiul clipei”, 2020.

..

Autor poem: Sibiana Mirela Antoche
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.