Poezii de Mariana Zorița Turda


Mă vei uita

Nu îmi mai scrii
De-n suflet mă mai ai!
Nu îmi mai scrii că-ți este dor!
Nu îmi mai scrii că-n serile târzii
Ți-e dor de-o noapte de amor!
Mă vei uita cum toamna-și uită frunzele căzute!
Mă vei uita-ntrun colț de vremuri prăfuit,
Mă vei uita pe filele nescrise,
Mă vei uita… ș-atât!
Nu mă mai suni să-mi spui că-ți este bine!
Nu mă mai suni de dorul vocii mele în eter…
Nu mă mai suni în zilele senine,
Nu mă mai suni să bem cafeaua-n doi!
Nu îmi mai scrii nici bună dimineața,
Nici noapte bună nu-mi mai spui…
Și tot așa ne trece viața
Cu gândul la povestea care nu-i!

Și plânsul ei, este și plânsul meu!

Tăcută, ascult cum…
plânge ploaia la fereastră
Și plânsul ei, este și plânsul meu!
Și eu aștept iubirea… să se nască,
în fraze din cuvântul tău!
În drumul meu, aș vrea s-apară fericirea
Și eu s-o-mpart cu tine surâzând,
Dar nu sunt sigură că ești acasă
Să mă primești atunci…
când am să vin!
Și iar ascult cum plânge ploaia la fereastră…
Și plânsul ei, este și plânsul meu
Când dorul despre tine nu mă lasă,
Să dorm fără să-ți spun…
Că încă te aștept!

..

Autor poeme: Mariana Zorița Turda
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.