Poezii de Cornel Baghina


Nedemnă pace

În cameră e doar lumină
strâmbă,
o lumânare prea târzie,
un suflet și un pat mizer…
Apăsător,
aerul intrat clandestin prin fereastră.
spre o mahala din mărginime…

Și nu e nimeni
să asculte un suflet zăcând
în pragul unei nopți infinite….
Apoi,
pleoapele se îmbrățisează
ultima oară
în acea pace nedemnă.

Neștiutul amurg

Îți dezbrăcasei inima de mine,
în ziua aceea de împrumut,
îmi umplusei
buzunarele cu eros
fugind înapoi,
într-un timp de copii..

Îți lăsasei urmele
pe nisipul deșertăciunilor mele,
și caldă,
mi-ai încălzit săruturile
și palmele cu tine…
Apoi te vestisei
cu o cămașe de vorbe,
de dialoguri extreme,
în noaptea cu pleoape ce se închid
peste acest neștiut amurg.

Doar dor să-mi fii

Se scurg ți stelele din ceruri,
alunecând încet
spre încă un apus,
Luminile Pământului
le-aprind la mine-n suflet,
și mă ilumin de cuvânt.

Mă arde inima de tine,
ești combustibilul
ce l-am plătit prea scump,
speranțele,
mi se consumă-ncet în jar
iar din cenușă,
eu îmi voi face-altar…

Se face iărăși întuneric
în cerul ăsta prea sărac,
dorințele,
s-au mistuit în flăcări
căci n-am știut, iubito,
să te-ntorc,
să te închin la sfinți și demoni,
să-mi fii lumină, călăuză…

Sau poate numai dor.

..

Autor poeme: Cornel Baghina
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.