Pe buze ce tac…


Primăvara-ntinde brațul
Peste umerii tăi goi
Atingându-i cu nesațul
Unui „tu” orfan de „noi”…

Păsări se-nmulțesc prin frunze
Tu cauți leacul pentru dor,
Iar tăcerile pe buze
Ofilesc iubiri ce mor…

Ștergi sudori cu dosul palmei
Vlăguit de așteptări,
Descâlcești conceptul karmei
Cu ochi plini de întrebări.

Cauți rețeta fericirii,
Vezi himera panaceu,
Imn îi faci și-i cânți iubirii…
Simți c-așa vei fi mereu.

Și prin lume trece vremea
Galopând pe caii verzi,
Tu, măsura fericirii,
O afli singur când o pierzi!

..

Autor poem: Mihaela Alina
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.