Am obosit…


Am obosit…
Am obosit să bat
La uși ce nu se mai deschid
Ce trist îmi pare totul,
Doar visele-mi străbat
Ținutul veșnic fericit…

Am obosit…
Tot căutând iubirea
Acum, când am crezut
Că o găsesc
În locul ei eu am găsit
Nefericirea…

Am obosit…
Atâtea vise neîmplinite
Se împletesc acum
Cu clipe de durere,
Dezamăgiri,
Tristeți nebănuite…

Am obosit…
Iubirea e doar vis
Iar muza, schimbătoare
Azi te iubește,
Mâine te lasă
În cea mai grea uitare…

Poem din volumul „Scrisori neterminate”.

..

Autor poem: Stefan Sitaru
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.