Prăbușirea în apocalipsă


Dumnezeu s-a împiedicat
De credința mea
Și s-a prăbușit în mine.
Și-a julit genunchii,
A sângerat mai mult de o eternitate,
Murdărindu-mi plasturele bucuriei
Ce-l mai aveam…
De-aici a început prăbușirea mea
În Apocalipsă,
Acolo unde L-am întâlnit…
Pentru prima dată pe filosof,
Care tocmai își trăia ultimele culmi,
Sfârtecat de agonia iluziilor,
După ce- în toate scrierile,
Îl prăbușise pe Demiurg în El însuși,
Anunțându-i sfârșitul.
Și-am mai întâlnit un prieten…
Care mă-njura frumos de Cioran
Atunci când nu suferea de ne-genialitate,
Și pe care niciodată nu l-am contrazis
Pentru că de-atâta dreptate
Tot timpul avea febră și delira…!

Poem din volumul „Semne și Cuie”.

..

Autor poem: Virgil Andronescu
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.