Poezii de Constantin Vaciu


Stare de alertă

cât timp să rupem
din fiecare floare
să avem din nou
buchetul primăverii
de mână strânși
să alergăm prin soare
să stăm lipiți
când ne vorbim cu ochii
să desenăm pe cer
o abdicare
la greutăți și la dureri

prea singuri
în mulțime adunați
suntem procent
în cazul multor state
o bătălie ducem însă împreună
planeta să o vindecăm
ea e familia cea mare
ce-n casă oglindește
doar certuri și dureri

cât timp să rupem
viața noastră
să avem din nou
uitată pe noptieră
aceeași carte parfumată
de muntele de-mbrățișări…

Când te înalți

un val de gânduri
lasă luna-n noapte
să-ți învelească trupul
cu mângâieri șoptite
și-n oglindire
visul îți arată
să râzi
să cânți
să zbori
spre înflorire
să strigi pe nume
picăturile de ploaie
și când te înalți
să lași iubirea
să vindece
întreaga lume…

Undeva, cândva

undeva, cândva
mă aștepți să vin
mă aștepți să plec
așa cum ploaia
îți hrănește dorul
de înflorire în sărut
de stat la o cafea
la margine de timp
de cântec și de dans
e drumul plin

prea multe primăveri
ascund pe trup
privirile ce mă pătrund
cu un simplu zâmbet
mă orbești
și cad
în patul tău de frunze
de glezne eu te prind
și chem în tine
călătoriile în timp…

..

Autor poeme: Constantin Vaciu
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.