Nostalgii


Nostalgii căzute din uscate ramuri
Freamătă-n delirul palidei lumini,
Picură rugina răsfățând balsamuri
În butuc de vie, brâuri de grădini.

Gânduri rătăcite spumegă-n pocale
Amețind degrabă dulci melancolii,
În brumate urme tremură agale
Pașii nerostirii frunzelor candrii.

Vag, pustiul cerne praful din țărână
Ostenit de vântul ce-l aruncă-n cer,
Sus, în vârf de lume tremură la stână
Oi pictate-n lapte fără dram de zer.

Taine fin brodate ațipesc potrivnic
Pe podeaua toamnei arămie-n strai,
Ploi domoale-n pântec picură sporadic
Ca un strop de ceară pe un colț de rai.

Cete de cocori zbat sub vremea udă
Spre-ncălzite zări ce le-or găzdui
Cât natura tristă freamătă de ciudă
Neputința oarbă de-a le rândui.

Clopotele toamnei bat spre auzire
Mustuind în boabe struguri parfumați,
Calm, pământul simte galbena roire
În miraj de umbre, ochii-s mângâiați!

..

Autor poem: Sibiana Mirela Antoche
© Drepturi rezervate autorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.